Kirtanul și cântatul, care fac parte din mantra yoga, sunt părți importante din educația yoga. În antichitate, cuvintele și muzica erau folosite pentru a atinge stări modificate de conștiință. Muzica reprezenta un ajutor spre a dezvolta mintea, spiritul, emoțiile și sensibilitatea. În ziua de azi s-au dezvoltat mai multe stiluri muzicale: rock, heavy metal, jazz etc., dar până recent muzica nu era folosită pentru a oferi plăcere minții, ci pentru a liniști agitația minții.
Mantra este ceva ce simți din profunzimea interioară, ceva ce vine din adâncimile conștiinței la suprafața minții. Mantra este limba nevorbită a inimii. Folosirea adecvată a mantrei poate evoca un anumit sentiment și sensibiliza mintea să fie receptivă la multe experiențe, atât interne cât și externe. Deși se spune că Rama și Krishna sunt numele unor zeități indiene, sau că Devi este numele unei zeițe, acest lucru nu este decât o interpretare religioasă. Cuvântul Rama este de asemenea și sunetul unei chakre, iar yoghinii aveau cunoștințe despre cuvântul Rama și capacitățile sale cu mult timp înainte ca Rama să se fi născut. Mantrele reprezintă legătura dintre natura individuală și divinitate.
Kirtanul este atât o artă, cât și o știință. Este cântat pentru a evoca un sentiment înălțător și pur. Nu este pe atât de importantă cântarea numelui, cât trezirea bhava, sentimentul sau emoția care este asociat cu el.
Exista o poveste despre muzicienii de la curtea Împăratului Akbar. De fiecare dată când un muzician obișnuia să cânte, toți curtenii tremurau și își legănau corpurile, mâinile și capul și spuneau “Vai, ce muzică frumoasă!”. Akbar se întreba “Acești oameni înțeleg cu adevărat muzica, chiar o apreciază sau doar arată că o înțeleg?”. Pentru a afla, a decretat o proclamație: “Oricine este văzut în timp ce se leagănă pe muzică, va fi decapitat”. Ei au spus: “Da, am auzit decizia regală, dar vom accepta moartea pentru că am avut parte de extazul muzicii. ” Astfel, Akbar a aflat că doar câțiva din întreaga curte apreciau muzica cu adevărat și că restul nu erau decât lingușitori.
Diferite nivele de experiență
Kirtanul joacă un rol important în viața yoghică sau spirituală, așa cum se întâmplă și cu hatha yoga, raja yoga, meditația sau kundalini yoga. Acest lucru se întâmplă pentru că extistăm la diferite niveluri de experiență în mod simultan:
(i) la nivel senzorial, unde experiența vine doar prin simțuri,
(ii) la nivel intelectual, mintea rațională, care dă naștere la preferințe, aspirații și ambiții, etc.,
(iii) la nivel emoțional, nivelul sentimentelor, al sensibilității, fiind capabil să te conectezi cu ceva nerațional și să fii conectat la energia care transformă sensibilitatea și sentimentele în emoții,
(iv) la nivel psihic, care include impresii latente, atitudini și obiceiuri impregnate, samskare și karme care definesc caracterul și identitatea, precum și
(v) la nivel spiritual, care poate fi experimentat în mod direct atunci când celelalte patru niveluri sunt în armonie.
În procesul yoga, trebuie mai degrabă să accesăm și să aducem împreună fiecare nivel puțin câte puțin, decât să ne concentrăm pe un singur nivel sau dimensiune – doar pe corp, doar pe minte sau doar pe sentimente. Dacă suntem capabili să ne dezvoltăm o conștiență total cuprinzătoare, atunci, conform tradiției, va putea fi experimentată în această viață împlinirea completă.
În mod similar, așa cum raja yoga, jnana yoga, kriya yoga sau kundalini yoga sunt importante, le fel este recomandat și kirtanul. Ce este kirtanul? Kirtanul reprezintă cântarea diferitelor nume ale sinelui, din care facem parte, ale cărui expresie suntem. Aceste nume sunt compuse în sanskrită din aksharas sau silabe de sunete, care nu se schimbă niciodată. Chiar dacă acestea par să indice o manifestare a divinității, în care de exemplu Rama poate să invoce imaginea lui Rama, și în mod similar o pot face Krishna, Buddha și Christos, mantrele nu reprezintă o identitate personalizată a divinitații, ci mai degrabă o expresie a acelei forțe și energii. Atunci când cânți numele, silabele sunt cele care schimbă modelele mentale conform cu diferitele frecvențe si vibrații ale sunetelor, făcându-ți mintea mai clară, mai liniștită, mai receptivă, mai completă, sporind astfel sensibilitatea. Această sensibilitate te va ajuta să te conectezi cu sursa ființei tale și apoi vei experimenta yoga. Acesta este scopul și semnificația kirtanului.
Așa cum avem un IQ, un coeficient de inteligență, avem, de asemenea un EQ, un coeficient emoțional. Coeficientul emoțional nu se limitează la expresii de dragoste și afecțiune, compasiune și caritate. Mai degrabă este exprimat ca o sensibilitate în toate domeniile, indiferent unde este îndreptată mintea. Mintea ta poate fi direcționată către un anumit punct, dar există și un alt fel de conștientizare în care întregul domeniu este acoperit. Cântând numele, exprimi sentimente care sunt libere de condiționări exterioare sau de samskare și îndrepți aceste sentimente către ființa pură. Și dacă puritatea este o expresie a divinității, de ce să nu învățăm să ne conectăm cu ea?
Kirtanul te ajută să obții starea în care devii capabil să îți exprimi sentimentele în formele lor cele mai pure pentru natura pură. Această dedicare este diferită de exprimarea unui sentiment religios. Scoate la suprafață sinele pur și amplifică sensibilitatea, astfel încât te poți conecta cu ființa pură. Și acest lucru este egal cu yoga.
De aceea, kirtanul ocupă un loc de seamă în viața de ashram, în viața yoghică și în viața căutătorilor de spiritualitate. Kirtanul este yoga sentimentelor. Așa cum hatha yoga este yoga pentru purificarea fizică, raja yoga este un sistem yoghic pentru înțelegerea minții, kryia yoga procesul de trezire a psihicului și kundalini yoga procesul trezirii energiei kundalini, kirtanul este procesul de trezire a sensibilității.
Mantra ar trebui cântată fără emoție?
Cum poate cineva să practice mantra fără bhava, fără calitatea sentimentului? Dacă stai să te gândești, să te gândești la orice acțiune sau gând fără vreo emoție este ipocrizie. Când te înfurii sau te sperii, este fără bhava? Când ești stresat, este fără bhava? Orice stare mentală, fie că este furie, gelozie, frustrare, anxietate, stres sau pasiune, nu poate exista fără bhava, sentimentul asociat.
Trebuie să existe pasiune în mantra. La începutul practicării, mantra este repetată în mod mecanic pentru că nu știi cum să te conectezi la bhava. Dar când știi cum, combinând mantra cu bhava, energia mantrei se intensifică. Și acea forță are capacitatea de a-l invoca pe Dumnezeu în formă fizică în fața ta, ceea ce înseamnă că poate schimba orice regulă a creației. Așa că dacă are capacitatea să-i ordone lui Dumnezeu să ofere darshan, îți imaginezi cât de puternică este mantra. Chiar și Dumnezeu este subiectul puterii mantrei.
Nu mintea umană este cea care îl/o face pe El sau pe Ea să apară în fața ta. Ci această declarație a lui Dumnezeu în forma mantrei, iar El este legat de acea declarație. Deci, dacă Dumnezeu poate accepta supremația mantrei, de ce nu ar putea puterea mantrei să schimbe orice fel de lege naturală? Cei care au practicat mantra cu bhava au fost capabili să-și perfecționeze această calitate și să realizeze puterea deplină a mantrei.
Să te gândești la orice practică fără bhava este de fapt un semn de imaturitate, pentru că mantra va da rezultate numai când este asociată cu bhava. Așa cum un sentiment este asociat cu o stare de furie, gelozie, stres sau tensiune, sau cu ce mănânci sau bei, sau cu un prieten sau dușman, la fel un sentiment este asociat cu o mantră. Cum este deci posibil să practici mantra fără sentimentul asociat mantrei? Nu este logic. Așadar, de fiecare dată când practici o mantra ca parte din mantra sadhana sau kirtan, ar trebui de asemenea să proiectezi o emoție asociată mantrei. Apoi, când vei cânta mantra, vei fi capabil să-ți canalizezi emoțiile cu control deplin, acest lucru fiind o realizare pentru orice ființă umană.
În mod normal, logica urmează o cale predeterminată, iar emoția o cale diferită. De multe ori, emoțiile înăbușă logica, iar logica poate suprima emoțiile. Dar când se completează, logica devine o experiență, iar emoția devine înțelegerea care îți oferă înțelepciune. Așadar, încearcă să simți emoția mantrei atunci când o repeți. Numai în acest fel practici cu adevărat mantra.
Repetiția mecanică survine în primul stadiu al practicării mantrei pentru a opri disiparea naturală a minții. Odată ce disiparea încetează, pentru a trezi starea de conștiență, pentru a experimenta condiția inerentă a mantrei, trebuie adăugate bhava, emoțiile. Repetiția mecanică a mantrei este recomandată doar în primul stadiu pentru a crea un model mental, pentru a dezvolta conștiența mantrei pentru perioade mai lungi de timp. Când ești capabil să faci asta, apoi, în stadiul al doilea, adaugă mantrei componenta emoției, bhava, iar rezultatul va fi foarte benefic și înălțător.
Trebuie să cunoaștem înțelesul mantrei?
La început, dacă repeți mantra în mod mecanic, nu trebuie să cunoști semnificația mantrei. Dar când mantra este întipărită în minte, și nu depui niciun efort spre a deveni conștient de mantră, în acel moment semnificația mantrei este revelată. Se realizează în mod intuitiv; o recunoști ca o realitate fundamentală a mantrei. Guru te poate ajuta să realizezi semnificația mantrei, dar nu ți-o spune. Să-ți fie revelată semnificația mantrei și să ți se spună sunt două lucruri diferite.
Om Nama Shivaya tradusă literal înseamnă “Mă aplec către Shiva, îl salut pe Shiva”. Acum traducerea literală, poate să indice o asociere cu respectul, credința și devotamentul, cu bhakti, pe care individul le are pentru divinitate. Aceia care înțeleg principiul lui Shiva vor găsi această mantra foarte plăcută naturii lor. Se vor conecta la bhakti, aspectul aplecării cu respect, gratitudine și credință la o calitate a divinului pe care au simțit-o în viața lor. În același fel, alți oameni au descoperit conectarea inimii sau sufletului lor cu Rama, Krishna, Durga, Devi, Christos, Mohammed, Buddha sau Mahavir, toți reprezentând diferite imagini ale forței divine.
Semnificația literală va provoca un sentiment în acei oameni cu acea natură. Dar pentru majoritatea oamenilor, mantrele sunt văzute ca aderând la un sistem de credință reprezentând o religie. Expresia sentimentelor cuiva către ceva unic și pur este convertită într-un sistem de credințe și acest sistem de credințe devine o religie. Natura extrovertită a minții umane va crea întotdeauna o justificare logică pentru orice, chiar dacă va fi imprecisă sau incorectă.
Totuși, semnificația revelată a mantrei este diferită de traducerea sa literală. Semnificația revelată te va duce instantaneu la experiența Shiva. De aceea, guru nu îți poate spune semnificația, dar te poate ajuta să o înțelegi. La fel se întâmplă cu orice mantra, chiar dacă este vorba de “Hare Rama Hare Rama, Rama Rama Hare Hare”, “Jai Jai Rama Sita Rama, Jai Jai Rama Sita Rama”, sau “Om Namo Bhagavate Vasudeva”, sau oricare altă mantra. Semnificația mantrei se revelează atunci când bhava, sentimentul intens, este asociat cu ea. Așadar, bhava este semnificația adevărată a mantrei.
Swami Niranjanananda Saraswati